„Încredințează-ți soarta în mâna Domnului, încrede-te în El, și El va lucra,” (Ps. 37:5)

În viață, în cuida așteptărilor, omul poate avea parte de evenimente dramatice. Uneori evoluția existenței noastre poate lua o turnură nefericită. Ce faci în ziua în care norocul pare că te-a părăsit? Cum reacționezi când destinul îți joacă feste? Regele David, la bătrânețe fiind, are câteva sfaturi: Nu te mânia, nu invidia, nu dispera, ci mai degrabă încredințează-ți soarta în mâna Domnului, încrede-te în El, ... Taci înaintea Domnului, și nădăjduiește în El.

Unii oameni atunci când dau de necaz se închid în ei înșiși și îndură cu stoicim propriul destin. Cei mai mulți însă, atunci când viața le este nefavorabilă, apelează la tot felul de mijloace pentru ajutor. Unii se bizuiesc pe propriile forțe, alții apelează la cunoștințe. Unii se folosesc de mijloace naturale, alții de cele supranaturale. Banii, medicina, preotul, astrele, vrăjitoarea, sunt doar câteva din  căile la care apelează omul pentru îndreptarea vieții. David spune: Mâna lui Dumnezeu e mai puternică, deaceea încredințează-i Lui prin rugăciune întreaga povară a vieții, iar după acest prim pas, încrede-te în El, odihnește-te în suveranitatea Domnul. Regele-psalmist în psalmul 37 insistă: Încrede-te în Domnul (3); Domnul să-ți fie desfătarea (4); Încredințează-ți soarta în mâna Domnului (5^a); Încrede-te în El (5b); Taci înaintea Domnului (7^a); Nădăjduiește în El (7b, 34).

Regele David nu vorbea, cum se spune, din cărți. El a experimentat personal, în nenumărate rânduri, încrederea în Dumnezeu și vorbea ca unul care știa că funcționează. Dați-mi voie să ofer un exemplu dramatic, consemnat în 1Samuel 27-29. După uciderea lui Goliat, regele Saul a început să-l invidieză pe David, și de teama ca nu cumva să-i ia troul a început să-l persecute. David ca să-și scape viața a trebuit să trăiască aproape un deceniu în locuri pustii sau dincolo de granițele statului evreu. În perioada aceasta i s-a alăturat familia și sute de oameni de tot felul. Când Dumnezeu a hotărât să pună capăt domniei lui Saul, David se afla la Țiclag, în țara Filistenilor. Domnitorii filistenilor se pregăteau de război cu Saul, regele evreu. David pentru a-și arăta recunoștința față de filisteni și-a lăsat tabăra la Țiclag, și-a luat oamenii de război și împreună au plecat să se alăture armatelor filistene. Domnii filisteni însă s-au temut să-l aibă pe David alături, ca nu cumva în timpul luptelor să se alăture evreilor, așa că l-au trimis acasă. Între timp o ceată de ameleciți au năvălit în Țiclag, l-au ars, după care au luat femeile, copiii, toate bunurile, și au plecat. Când a ajund înapoi David cu oamenii lui au fost îngroziți. Biblia spune: „Atunci David și poporul care era cu el au ridicat glasul, și au plâns până n-au mai putut plânge”. Mulțimea acea pestriță, alcătuită din bărbați de tot felul, l-au învinuit pe David pentru situația nefericită în care se aflau: „David a fost în mare strâmtorare, căci poporul vorbea să-l ucidă cu pietre, pentru că toți erau amărâți în suflet, fiecare din pricina fiilor și fetelor lui.”

Ce este de făcut când ești în mare strâmtorare? Ce faci când ești amărât în suflet? ... Cauți vinovați! Te răzbuni! Ucizi! ... Ce face David? Biblia spune: „David s-a îmbărbătat, sprijinindu-se pe Domnul, Dumnezeul lui”.

Dați-mi voie să spun că pentru mine aceste ultime cuvinte sunt printre cele mai frumoase din toată Biblia. Cu toții, aici în Valea Umbrei Morții, avem parte de mari strâmtorări și amărăciuni în suflet. Mai toți știm că la Dumnezeu sunt rezolvările noastre. Cu toate acestea, de prea multe ori căutăm soluții omenești, șovăim să-i oferim toată încredere Domnului, ne lăsăm doborâți de spaimă. David este exemplul pozitiv, de care avem nevoie. Biblia spune că El s-a sprijinit pe Domnul. A întrebat pe Dumnezeu ce să facă în situația aceea, la cuvântul Domnului i-a urmărit pe amaleciți, a recuperat tot ce era al lor, și pe deasupra au pus mâna pe o mare pradă, pradă folosită în zilele următoare ca dar din partea lui David pentru evrei, cu ocazia înscăunării lui ca rege în locul lui Saul care moare împreună cu fiul său în războiul cu filistenii.

În viața roata se întoarce, spune o vorbă. În timp ce camarazi lui David se lamentau, el s-a sprijinit pe Dumnezeu și încrederea lui a fost răsplătită. Cu siguranță că la fel se va întâmpla și cu noi dacă ne încredințăm soarta în mâna Domnului, dacă ne încredem cu deplină nădejde în El. Regele-psalmist David a avut parte în viață de multe momente de felul acesta. În final, concluzia lui este aceasta: „Am fost tânăr, și am îmbătrânit, dar n-am văzut pe cel neprihănit părăsit, nici pe urmașii lui cerșindu-și pâinea”.  (Psalmul 37:25)